In anul 1964, profesorul american Neil Borden a avut minunata idee de a aborda prima oara mixul de marketing. Practic, el defineste marketingul ca fiind o sinergie intre mai multe variabile: produs, reclama, marca, promovarea vanzarilor, ambalare, prezentarea produsului, pret, servicii post-vanzare, distributie, logistica, vanzarea personala, cercetare de marketing.Tot in acelasi an, profesorul (canadian de data aceasta) Jerome McCarthy simplifica teoria mixului, grupand variabilele lui Borden in cei 4 binecunoscuti P:
- Product
- Price
- Place
- Promotion
Desi teoria lui McCarthy a fost criticata si considerata a fi simplista si incompleta, s-a dovedit totusi aplicabila si utila in urmatoarele decade.
Interesant este faptul ca marketingul modern nu ii aduce acuze grave ci doar o completeaza cu inca 3 P: personalul, dovezile fizice si procesele.
Ceea ce nu abordeaza in schimb mixul de marketing - si (ca o parere personala) ar trebui sa fie primul P - este regele Consumator si a sa psihologie, fara de care nu ar exista nici produs, nici pret, nici promovare…nici P7.
4 comentarii:
am de facut pe sambata un referat in ceea ce priveste mixul de marketing (cei 7 P) - parte pratica, cu exemple concrete....
crezi ca ma poti ajuta?.. ceva linkuri unde sa ma pot inspira?
http://www.bplans.com/sp/marketingplans.cfm
Sunt sute de exemple.
Bafta!
Nu marketingul modern o completeaza cu cei 3p..in marketingul serviciilor se vorbeste de cei 7p, iar in cel al produselor sunt valabili cei 4
Este foarte adevarat ca cei 7 P se folosesc cu precadere in industria serviciilor, dar si faptul ca aceasta teorie est una mai noua decat cea a lui McCarthy.
Daca e sa ne referim doar la comertul cu bunuri tangibile, se vorbeste de: People, Packaging si Positioning ca fiind cei 3 P "aditionali".
Trimiteți un comentariu